Am cuvinte,
cuvinte care vin ca un freamăt de ape și lasă în urma lor vezicule micuțe cu aer,
iar  toți acești clăbuci acvatici sunt mintea mea și gândurile nu pot să se adune pentru că între idei e atât de multă apă…

Aș vrea să scriu,
dar cum să scriu cu pleoapele de sus lăsate peste pleoapele de jos, atunci când neîmpăcarea o vezi și nu o simți,
și alegi să pleci printr-o virgină întunecime spre un munte ca să fii al său?

Am cuvinte ce nu pot să scriu,
și atunci presar cu limba semințe ce cresc, când pe buza de jos când pe cea de sus, sunete ce plutesc peste duhul ce-l las să iasă din mine,
sunete plutitoare ce se prelungesc în fiire…