Desenați peste mine prieteni o cruce albastră,
în loc de nume scrieți pe brațe haite de stele din noaptea nunții noastre
și alături de mine să duc jertfă căii nevăzute semințe de arbori și alte necuvinte,
iar voi îmbrățișați zorii că atunci se preschimbă roua în aburii de pâine…

Am să mă întorc în altă dimineață,
sub mâna marelui Olar ce mă recheamă din cenușă,
cu brațe noi din carne și piept cât să cuprindă zări unite de speranță,
cu vise nestatornice și nevoie cruntă de întrebare,
străin între toți și necunoscut de uitare…

În marea noapte, Luna e un felinar de seară
și nevăzutul se transformă în ziua lungă ce-o urmează,
cu duhul dezgolit și stâlpii sprijiniți de brațe mii cu fețe sute
și de veșnicii copii ai gândurilor noastre…