Și dacă aș scrie o poezie pentru seara nunții mele,
aș sculpta-o în ajun de răsărit de legăminte
cu cerneală vie din paharul ce-l închin la rugăciune
și așternut i-aș rupe pagini dintr-o carte fără vreme,
cu versul roșu și cu vorbe împrumutate,
glasul meu ar naște muguri pentru zorile curate…

Și de-aș scrie o poveste pentru paznicii de mâine,
falnici brazi cu coama blândă și picioarele în piatră,
aș trezi din somn cuvinte să răsune-n ceruri toate
și între file aș ascunde chibzuință, nu dreptate…