Libertate, dragoste și șase beri, e tot ce îmi amintesc din ziua de ieri…

Era o marți într-o lună de iarnă, între un sfert și două după ora șapte,
frig la picioare și în portmoneu, poporul tușea și nu mai aveam benzină,
noapte pe străzi și gropi la barieră dar am avut noroc cu efectul de sferă –

La slujbă părintele semăna credință și trăiam din lumină și din pocăință,
și la spovadă primeam canon să scriu psalmii de la unu la un milion
dar pentru că eram un cocor mă ridicam la zenit și transmiteam în eter…

În birou pe canapeaua neagră, despuiați de hainele de stradă, operam,
în halate colorate cu secvențele filmate, pe canapeaua neagră, regizam,
și în patul de la ușă cu perfuzia în venă asistentul se transformă în primar –

Și mucenicul călător de pe alt tărâm este poftit cu capul pe caldarâm
iar ședințele de spiritism se termină în stupoare, cu dojeni și fără uitare,
dar ființa din basme cu părul arămiu țese și îmbracă un nou pardesiu…

Din cărămizi de hârtie construim idei, norme, reguli și terase cu vie
și turnăm spirt în pălărie ca să atragem juriștii de la primărie,
iar instanța supremă se pronunță rar, în favoarea plăcintei cu mărar…

Și tot ce îmi amintesc din ziua de ieri, e libertate, dragoste și șase beri…