Haide să iubim un copac împreună,
cu brațele-i crengi și ochii muguri de lună,
și-n trupul de scoarță cu mâinile goale
să-i curgem izvoare și un cântec de seară…

Haide în codrul uitat de întrebare
să căutăm adâncuri ce n-au ceas ori vară,
să sorbim dintr-ânsul sevă neîncepută,
cu dragostea curată și frunte luminată