Poezia mea nu este lege scrisă-n tablele de piatră,
nici jurământ luat spre veșnicie
și versul ei nu este testament pentru cei ce sunt ori au să fie…

Cuvântul ei e sevă de simțiri,
statuie fără ceară în temple firave de speranță
și vocea ei e teamă
și pasul zări de neștiut;
poezia mea e suflet sădit în țărână roditoare,
e neliniște precum și calmul unui cer de seară…

Poezia mea este născută-n întrebare
și ritmul ei este o inimă ce doare
și strofele sunt brațe încleștate într-o fluidă îmbrățișare,
e dragoste aprinsă și dulce căutare…