Așa cum stai,
Dreaptă,
Cu brațele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soție de voievod
Ținându-și ctitoria.

Și parcă-aud un glas
Venind de dincolo
De dispariția materiei:

‘Noi, Ion și Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil,
Întru veșnica pomenire
A acestui soare
Și-a acestui pământ’.

Ctitorie – Marin Sorescu