Noapte
frunze mov pe aleea de pe marginea lacului
mână caldă, degete reci
ochi felinare – privesc și le iubesc fără să văd
brațele ramuri, picioare stinghii vopsite mov
dragostea odihnește în mine aripi ce bat înspre cer…

o chemă încă Alice
un nume ce-l purta fără să știe înainte să o cunosc
în lumea din oglindă,
ca o neliniște pe valuri ce izvorăsc între stele
trăiește în întrebare, temătoare
vâslind, vâslind, vâslind
viață, între bulgări de soare –

și-a pierdut chipul
roșu ca o inimă, într-un câmp cu maci
sorbind portocale fierbinți sâmbătă seara;
Alice, lași urme de pași pe dale
Alice, lași urme
Alice!

îți creionez sufletul
în Marea din spatele pleoapelor
unesc zenit cu nadir și între ele conturez o lume
te răpesc pentru mine
nemuritoare în clipă ca o apă care curge
tânără tu, tânăr eu
vise-gânduri sculptate de timp…