Sfârșitul e aproape
coloanele se înclină peste ceruri
umbra ta dispare în soarele ce naște
pașii în nisip sunt gânduri puse-n ghips
ochii se închid –
mătase se revarsă prin jaluzele trase
ape izvorăsc din piatră
orașul se transformă în stihie fără dogmă,
îngenuncheați primim chemare
rădăcini de sare celor spovediți în Mare
degetele rupte
mere de alamă
Edenul este o cursă cu suflete de sticlă
trandafiri din plastic
toamnă de pe pânze,
ceara ta fierbinte curge peste buze
fiecare carte răpește o himeră
cuvintele șuvoi,
ia-le înapoi,
eu doresc lumină –
sfârșitul e aproape
șoaptele sunt coapte
plouă peste trupuri cu baionete roase
din inimi nemișcate macii se înalță
dar orele, orele sunt moarte…