Cu degetele înmuiate în sevă pictează noaptea înstelată pe trupu-mi dezgolit,
hrănește-te cu carnea de pe mine
și rupe bulgări din țărână,
stoarce flori de viță peste munții amândoi
să nască iazuri reci când totul e fierbinte;
din palme toarnă stropi de rouă, seara peste ceruri și astăzi peste mine,
paznic pentru buze, gândul de pe urmă,
pune-i pecete de ceară…