Ai căzut, un vis,
cu brațele rănite mă respingi,
ești o himeră?
pielea îți este lemn vremuit
cu mușchi verde ca o driadă,
coapsele săpate se pierd
de apă,
de timp,
ca o amintire ce se deșiră,
vocea devine gravă –
închid ochii
forme, cald, lumină, gusturi vechi,
nu am uitat nicicând să te cunosc…