L-am văzut într-o seară ce nu există
viu, bucuros, prieten
și ca o mărturisire a eternității
m-a îmbrățișat cu privirea;
noapte,
rece
prea multă liniște…
Oare știa el că trăim în amintire?
L-am văzut într-o seară ce nu există
viu, bucuros, prieten
și ca o mărturisire a eternității
m-a îmbrățișat cu privirea;
noapte,
rece
prea multă liniște…
Oare știa el că trăim în amintire?