
Ești o apă și am să te numesc Sisyphe,
ziua mă vezi, noaptea te strig, te sorb printre buze și în priviri
îmi săruți degetele picioarelor, rece, mă regăsesc surprins;
ai corpul rotund ca o înfiorare și trupul răsfoit din care curg gânduri,
iar în adâncuri curenții sunt idei fluide,
nu ai brațe ci fraze translucide ce se împletesc cu sufletul din mine…
Într-o dimineață credeam că-ți disting fruntea între trestii
și nu luna pierdută în contemplare de sine,
atât de lină încât cerul era una cu tine
și somnul așternuse o liniște netedă ce se stingea,
dar când am întins degetele am simțit rouă pe gene și urme de pași…
Vreau să îți vorbesc și nu mă aud,
văd amintiri ce se scoboară ca o ceață peste cântecul tău –
sunt cuvintele mele pe care nu le rostesc,
ce stau albastre și mă privesc;
tu ești o apă iar eu, Iubito, sunt Narcis…

