Era într-o seară de martie
când cerul se încruntă și tu te plimbai pe jumătate nălucă,
agățată de două gânduri, împinsă de trei cuvinte,
pașii te poartă singuri și tu mergi înainte…
Port astă-seară citate din tine,
nebuni ce am fost pentru ziua de mâine…
aveai dreptate în unele privințe
tăcerea e un dar ce chinuie și minte,
te caut în muzee și-n actrițele diverse
și în Vis retrăiesc din clipele perfecte…
Iubirea mea, moartea e de formă
din lut suntem zidiți, din ceară și vorbe,
și este o vreme ce-i ruptă de toate
unde și acum ne îmbrățișăm în șoapte,
eu și tu și vise pentru lumea toată…
Era într-o seară, în parcul cu mere
un buchet de speranță legat de durere,
și după trei cuvinte am mers înainte
cu pașii departe, cu pieptul de fiere,
Iubito e seara de Înviere…
Un Jurnal Neverosimil 