Chemare II

Vino aproape,
să îmi petrec brațele peste umerii tăi,
vino să îți fur sărutul,
să îți presar flori de viță în plete,
ochi în ochi cu luminile stinse
vino să ne topim ca două piscuri de gheață,
apă sunt eu și tu ești o apă
și scriem portative cu unde policrome,
vino spre mine cu pașii de dans
să naștem amintiri pentru zile bătrâne…

Vino din nou
să scriem în doi jurăminte,
vino cu degete alunecând peste nori
vino cu sufletul însorit de flori,
să rostim într-un glas rugăciune,
și dintr-un trup tu și eu
să clădim temple pentru ziua de mâine,
haide acum să alergăm împreună
cu dor în priviri și inimă blândă
să așternem punți de foc peste veșnicii…

Meditație

Privesc seara în valuri și ating stelele umede,
ascult șoapte lăsate de spumă între stâncile singure – 
e o liniște zgomotoasă ce se așterne peste noapte
și briza rece răscolește nisip fierbinte…

Mă scutur de gânduri, 
mă golesc de forme,
pierd fragmente din Eul prescris;
liniștea devine adâncă,
nisipul rece,
stele statice,
stânci și mai singure…
Apa curge pe piele,
briza dispare,
încet,
tăcere…

Privirea alunecă peste stele,
sunt ochi ce coboară cu roiuri de pulberi ce urcă,
peste infinit plutește o părere…