E marți, iarbă rece, nu sunt nori,
liniște –
pictez desculț, cu greutatea trupului, în culori predefinite,
un singur nor,
pot să trăiesc în amintiri?
Apă, curge peste mine și din mine,
sunt un izvor, sunt Faun
și sălcii îngenunchează,
înăuntru e foc –
e inima mea ce topește suflete…
Ieri am rănit o fecioară
și soarele s-a stins în cer de sânge;
e liniște,
ea s-a prelins peste stele
și gândurile-i sunt ramuri ce se hrănesc din mine…
Și caut,
o pânză goală pe care să adun flori,
o casă, o stâncă și un stejar
și brațe albe aruncate peste zări –
dragoste am!
Un Jurnal Neverosimil 