Haide să iubim un copac împreună,
cu brațele-i crengi și ochii muguri de lună,
și-n trupul de scoarță cu mâinile goale
să-i curgem izvoare și un cântec de seară…
Haide în codrul uitat de întrebare
să căutăm adâncuri ce n-au ceas ori vară,
să sorbim dintr-ânsul sevă neîncepută,
cu dragostea curată și frunte luminată
Veniți orelor nescrise,
zile și cununi de spini peste izvoare neîncepute,
haideți întrebări lăsate fără de răspuns
și fumurii năluci ce-aleargă peste zare,
e dimineața simțurilor noastre ce răsare din pustiu
e un smochin răpus de flăcări,
și-n legea vechiului Stăpân vom ridica morminte pentru ieri
și pâinea noastră fi-va cina tuturor…
Veniți mâini lucrate-n piatră,
haideți cale peste mări și nori de chibzuință,
și vom dura castele de credință
și vom ridica stâlpi vestitori pentru speranță,
în creștet sterp de munte și în nisipul șters de ape,
în oglinda ochilor închiși și între coastele străpunse,
și-n brațe curge sânge,
și duh curat e trupul în umbra marelui Olar…
Traveler from another time,
wondering eyes and only child of true fate,
she arrived one day to town with a bag of clothes and thoughts…
Miles and miles she left behind
with friends and lovers and the life she grew accustomed to,
she came so far and she’s always going to…
Eastern girl how do you do!
Haunting eyes I’ve seen won’t let me fall asleep this evening,
they’ve forged themselves into my mind
much alike a curse from ancient times…
Am trăit decenii și am iubit stihii,
dar de e scris în stele, sigur ai să vii,
cine ești Iubito, oare tu o știi?
într-o dimineață vom fi din nou copii…
Părul tău e rupt din soare,
și ochii tăi sunt vii,
sărutul tău îmi naște gânduri ce nu știu,
cine ești Iubito, cine sunt și eu?
veșnicii romantici și tineri demizei…
Din ale tale brațe visele se nasc,
și glasul tău sădește emoții și nu știi,
vino lângă mine, Iubito ai să vii?
să fugim în lume, să scriem poezii,
haide mai aproape, dar spune de nu vii…
Who needs a name for beauty,
who needs a word for things to come?
we take them in our arms one at a time
and I write poems on golden leafs that fall,
fragments of a chapter that is yet to see the day
they float like shadows on the mirror of a lake,
who needs a name for kindness,
who needs a word for falling stars?
let’s wonder in the shinning
let’s climb a whipping tree in flower
let’s build a house with dreams,
and the sixty steps to wisdom,
we are going to walk one by one…
who needs a word for wonders
and who needs a name for the future
that’s written all over our souls,
that’s made up of our choices,
who needs a name for things we can’t control…
This evening dearest friends, this night I’m rolling forward,
eyes are prisoners of mornings past, they’re gliding backwards,
and these hands are bound to touch the heart of passers-by,
let them stars be shining and laugh your time away…
I stood by the cross with my feet belonging to the wind
and the ghosts of days to come were a revelation I denied,
“Hail!” to my Savior that gave his blood for me to live,
and poured in me his words so my thirsty mind could feed…
Awake at midnight I dream a small blue house with a garden,
the fences down, the blinds wide open and no keyholes to be seen,
Promise me we’ll read stories and write poems to the kids
Promise me, promise me, never let me down again…
“Where did I go wrong?”
“You didn’t!”, it’s in my mind, a longing for destruction,
don’t swim in the boiling water, why would you take it as a drink?
my bones hurt,
the air is so heavy,
I’ve lost my child while going to the Church,
pure eyes, pure need,
why would you believe? “Why don’t you stay?”
“I’m already away..”
run, they say, stay, they say,
giants can’t read the book of John of things to come;
“You don’t listen!”
“I hear your thoughts…”, they think I’m lost,
one step closer,
two bricks harder to reach,
don’t open doors that won’t take your key,
“Slow down…”
there’s a morning to each,
too white, too dark,
“I can feel the spark!”
“Should be burning now..”,
and go, they say, come, they say,
the voices fade, till one day…
Blue girl,
I made you real in my thoughts one night…
Blue girl,
you made me listen to Skid Row and Lita Ford one song at a time,
and I sang to you from Alice Cooper and Lou Reed,
you made me close my eyes and dream –
you ignite my need for absolution…
Blue girl you’re my imagination’s greatest pearl,
and love can not describe my feelings,
I gaze into your eyes and do forget the world,
and all the women that I’ve known are merely an illusion
for you’re are both concept and conclusion;
Blue girl,
my soul is a shade of dark how come you have found the spark?
You read me better than I can speak,
and in your hands I lay my cards,
blue girl I already am, I am gonna make you mine tonight…
Blue girl,
you made me feel your light somehow…
Where is all that love I used to feel,
all the dreams and all the poems that I wrote to give?
I woke up one day and all was gone
and letters from the past seem to me so strange
I wonder if it was me or the words are rearranged…
My heart was warm and soft, it turned to stone,
my hands are cold, they can’t reach you anymore..
The night must’ve been so long that I turned out old,
and I walk into the light with courage and bare feet
I’ll hold my ground and won’t accept defeat…
Ne ascundem la plural de teama de singurătate,
ne lăsăm în valurile care curg spre țeluri nevisate
și cu inima bătând pe ritmuri vechi și copiate,
am ajuns să și-ndrăgim teama de singurătate…
Și de la plopii din Iași pâna la masa de sub munte,
nu e cale să răzbată, nici peste râuri nu e punte
și din strofele perfecte curge sevă peste soare,
lungi troiene de răbdare peste orizonturi goale…
Din teamă năvălește viitorul,
castel din temătoare cărămizi ce ascund misterul,
și am trecut sub poartă să îți fur sărutul,
sclavi rebeli și nesupuși ai fericitelor momente…
Un Jurnal Neverosimil 