Category Archives: Dezlegare la vise

Elegy in the dark

Posted on by

This evening dearest friends, this night I’m rolling forward,
eyes are prisoners of mornings past, they’re gliding backwards,
and these hands are bound to touch the heart of passers-by,
let them stars be shining and laugh your time away…

I stood by the cross with my feet belonging to the wind
and the ghosts of days to come were a revelation I denied,
“Hail!” to my Savior that gave his blood for me to live,
and poured in me his words so my thirsty mind could feed…

Awake at midnight I dream a small blue house with a garden,
the fences down, the blinds wide open and no keyholes to be seen,
Promise me we’ll read stories and write poems to the kids
Promise me, promise me, never let me down again…

The Hunter

Posted on by

pipe_dream

Are you the hunter or are you the prey,
black and white dreaming come unfold my way…
It’s an old smoke rising from the hands of the one,
a pipe where she lights intentions of all kinds –
the lady in the air is pouring down a mirror in the fall,
you look deep and do seek your soul,
her hand is letting ash and the steps turn out small
and in the convent she mumbles to the pastor to confess,
to close all the eyes she follows from the past
and the hunter leans to catch the game,
and hang that catcher on the wall –
the days are short and the night shall fall…

Levant

Posted on by

7850659b461ef706322144a608f2ebae

Vino din Levant mireasă, dragoste aprinsă, falnice stihii se lasă
să îmi fii părtașă la dulcea nebunie și frate în pașii de viață,
conduri de stele înaripate și rochia din viermii de mătase
și pieptul verde limpede și ochii de cenușă fără de păcate –
ți-am văzut privirea la apus de soare și cuvântul încă nerostit,
vino din Levant femeie să fii a mea mireasă…

La răsărit de infinit în ceasul semănat de umbre am să vin
cu sufletul sădit în rădăcini de stâncă și inima oglindă,
din durere am să nasc speranță și norii au să ne spele –
o ultimă spovadă pentru cei străpunși de neguri rătăcite,
și am să-ți dau suflare pentru zilele de dor și nopțile de veghe
și legământ va fi sângele vărsat și un inel de fapte!

Testament no. III

Posted on by

The gentle touch of the waves

Tot ce a rămas e scris pe o carte poștală ce nu a fost trimisă,
e tot ce am de preț și tot ce voi fi avut vreodată,
o poveste cu copii ce au uitat că există
și vise cu Alice și Rose cea uitată pe o planetă îndepărtată –
am scris demult când ochii încă știau să vadă
un cuvânt ce singur e cheia pentru o nouă viață…
iar când uriașii pleacă trupul lor se sfarmă în praful serii
și gândul naște poezii și sufletele se întorc acasă,
și rochia ei roșie e o amintire dragă
la fel ca fiecare dans din ziua când timpul reînvie…

Și sunt orb așa că am să închid ochii
și poate în beznă am să înțeleg și am să-ți aud glasul,
când vei veni să mă întrebi ce au devenit visele…
și în noaptea lungă sădesc o chemare
că de e să pier, Doamne, să pier înainte de uitare,
să rămân cu dragostea în suflet și visul scris pe frunte,
să alerg încă o zi cu Alice în luna lui martie –
Rose, am să mă întorc acasă…