Category Archives: Drumul spre mine

Celei ce nu știu

Posted on by

necunoscuta

Am trăit decenii și am iubit stihii,
dar de e scris în stele, sigur ai să vii,
cine ești Iubito, oare tu o știi?
într-o dimineață vom fi din nou copii…
Părul tău e rupt din soare,
și ochii tăi sunt vii,
sărutul tău îmi naște gânduri ce nu știu,
cine ești Iubito, cine sunt și eu?
veșnicii romantici și tineri demizei…
Din ale tale brațe visele se nasc,
și glasul tău sădește emoții și nu știi,
vino lângă mine, Iubito ai să vii?
să fugim în lume, să scriem poezii,
haide mai aproape, dar spune de nu vii…

Teama

Posted on by

Ne ascundem la plural de teama de singurătate,
ne lăsăm în valurile care curg spre țeluri nevisate
și cu inima bătând pe ritmuri vechi și copiate,
am ajuns să și-ndrăgim teama de singurătate…

Și de la plopii din Iași pâna la masa de sub munte,
nu e cale să răzbată, nici peste râuri nu e punte
și din strofele perfecte curge sevă peste soare,
lungi troiene de răbdare peste orizonturi goale…

Din teamă năvălește viitorul,
castel din temătoare cărămizi ce ascund misterul,
și am trecut sub poartă să îți fur sărutul,
sclavi rebeli și nesupuși ai fericitelor momente…

Vorbele de căpătâi

Posted on by

1316

Și când soarta crudă în judecata ei firească,
va fi să-mi curme zborul fără să sădesc o șoaptă
și norii de credință au să-mi fie scări spre vămi necunoscute,
când pasul meu devine mut și lasă urme neîncepute,
aprinde seara o stea în nesfârșitul plin de flori,
ridica-mi trup de ghindă la răsărit de un izvor
și așterne într-însul dorul și-n brațe-i uită un fior
și am să mă întorc mereu, cu Soarele, în zori…

Levant

Posted on by

7850659b461ef706322144a608f2ebae

Vino din Levant mireasă, dragoste aprinsă, falnice stihii se lasă
să îmi fii părtașă la dulcea nebunie și frate în pașii de viață,
conduri de stele înaripate și rochia din viermii de mătase
și pieptul verde limpede și ochii de cenușă fără de păcate –
ți-am văzut privirea la apus de soare și cuvântul încă nerostit,
vino din Levant femeie să fii a mea mireasă…

La răsărit de infinit în ceasul semănat de umbre am să vin
cu sufletul sădit în rădăcini de stâncă și inima oglindă,
din durere am să nasc speranță și norii au să ne spele –
o ultimă spovadă pentru cei străpunși de neguri rătăcite,
și am să-ți dau suflare pentru zilele de dor și nopțile de veghe
și legământ va fi sângele vărsat și un inel de fapte!