Category Archives: Strigăte în noapte

Chemarea

Posted on by

Willows-at-Sunset

Veniți orelor nescrise,
zile și cununi de spini peste izvoare neîncepute,
haideți întrebări lăsate fără de răspuns
și fumurii năluci ce-aleargă peste zare,
e dimineața simțurilor noastre ce răsare din pustiu
e un smochin răpus de flăcări,
și-n legea vechiului Stăpân vom ridica morminte pentru ieri
și pâinea noastră fi-va cina tuturor…

Veniți mâini lucrate-n piatră,
haideți cale peste mări și nori de chibzuință,
și vom dura castele de credință
și vom ridica stâlpi vestitori pentru speranță,
în creștet sterp de munte și în nisipul șters de ape,
în oglinda ochilor închiși și între coastele străpunse,
și-n brațe curge sânge,
și duh curat e trupul în umbra marelui Olar…

Elegy in the dark

Posted on by

This evening dearest friends, this night I’m rolling forward,
eyes are prisoners of mornings past, they’re gliding backwards,
and these hands are bound to touch the heart of passers-by,
let them stars be shining and laugh your time away…

I stood by the cross with my feet belonging to the wind
and the ghosts of days to come were a revelation I denied,
“Hail!” to my Savior that gave his blood for me to live,
and poured in me his words so my thirsty mind could feed…

Awake at midnight I dream a small blue house with a garden,
the fences down, the blinds wide open and no keyholes to be seen,
Promise me we’ll read stories and write poems to the kids
Promise me, promise me, never let me down again…

Teama

Posted on by

Ne ascundem la plural de teama de singurătate,
ne lăsăm în valurile care curg spre țeluri nevisate
și cu inima bătând pe ritmuri vechi și copiate,
am ajuns să și-ndrăgim teama de singurătate…

Și de la plopii din Iași pâna la masa de sub munte,
nu e cale să răzbată, nici peste râuri nu e punte
și din strofele perfecte curge sevă peste soare,
lungi troiene de răbdare peste orizonturi goale…

Din teamă năvălește viitorul,
castel din temătoare cărămizi ce ascund misterul,
și am trecut sub poartă să îți fur sărutul,
sclavi rebeli și nesupuși ai fericitelor momente…

Destăinuire

Posted on by

drowning

Drumul meu e o cărare rătăcită în preerie
și noaptea nesfârșită ce i se așterne geme după vise,
dar eu presar sare peste pașii mei…

Am ales să îmbrățișez în mine multe dar puține șoapte
și răsuflarea rece stinge focul,
stau stihiile închise în turnul unde timpul joacă zaruri
și port o piatră durată în legile nescrise,
căci calea duce în pustiu și în brațe port răspunsul..

În seara nunții noastre n-am să albesc păcate ruginite,
nici stele n-am să chem peste cuvinte
ci fi-va dorul meu un far ce cheamă Marea-n legăminte,
și stânci din pieptul meu au să coboare
și gânduri nestemate și dragostea ce aduce dezlegare…

Și strig cerului să mă așeze peste zări de necuprins
să clădesc din ochi frumosul,
și adânc în Mare să mă pierd, în Ea pierdut cu totul,
stejar cu rădăcinile curate…

Testament no. III

Posted on by

The gentle touch of the waves

Tot ce a rămas e scris pe o carte poștală ce nu a fost trimisă,
e tot ce am de preț și tot ce voi fi avut vreodată,
o poveste cu copii ce au uitat că există
și vise cu Alice și Rose cea uitată pe o planetă îndepărtată –
am scris demult când ochii încă știau să vadă
un cuvânt ce singur e cheia pentru o nouă viață…
iar când uriașii pleacă trupul lor se sfarmă în praful serii
și gândul naște poezii și sufletele se întorc acasă,
și rochia ei roșie e o amintire dragă
la fel ca fiecare dans din ziua când timpul reînvie…

Și sunt orb așa că am să închid ochii
și poate în beznă am să înțeleg și am să-ți aud glasul,
când vei veni să mă întrebi ce au devenit visele…
și în noaptea lungă sădesc o chemare
că de e să pier, Doamne, să pier înainte de uitare,
să rămân cu dragostea în suflet și visul scris pe frunte,
să alerg încă o zi cu Alice în luna lui martie –
Rose, am să mă întorc acasă…

Plecare

Posted on by

gonepainting

Ai mei pleacă departe,
cu casa în spinare spre soare-răsare aleargă și se pierd în zare –
se întorc acasă,
și au luat cu ei din mine
un bulgăre de dor și amintiri senine cu mări reci, cu munți și plase albastre,
au plecat să urce pe Rarău, să stea pe o bancă suspendată în cer,
fata cu păr negru și un flăcău cu părul rebel…

Și așteaptă la capăt de lume
unde viața înseși e ca o apă care curge,
un semn de sus sau de la apus ca să înoate spre sine,
să facă mielul sloi și la limbă să pună altoi
să se scalde noaptea sub clar de lună –
și am să vin spre voi
când ziua e scurtă și dragostea multă…

Ghost-town

Posted on by

ltbzGxGsT3unjI3CdGyw_header_01

I am wondering in the darkest of nights
where my steps seek the ground before their way down,
there is no soul in the streets and cardboard boxes block all exits,
it is so dark the voice can not pass and I may as well close both my eyes…

The smell of skin I feel it’s unfamiliar, fogy and synthetic,
a hand grabs my leg and I stumble to find my path,
it hurts from the skin and goes to the bones
it’s a song but all I can tell apart are people who scream,
and in the absence of the sun the world doesn’t cool down
so I melt into the cement and finally found a way out…

Where is the white horse that brought me here?
I can see the saddle on a pile of skulls,
might as well take a Harley to next town,
soldier of fortune going through hell and fire
does this make me feel or is it still a nightmare?

Journal

Posted on by

lost-in-time-joan-gossett

Do I live in the world or does the world resides inside me,
flickers of joy,
questions and figments of times I have lived are passing me by,
memories of reading a book on the shore,
the drugs that I had in the dark,
the face that could light up any spark,
one, two, the past is visiting me
let it forever be,
my eyes still seek the end and the eternity
for what I have seen I can not forget,
don’t pour sugar on my dreams
don’t put salt on my wings,
I am an Icarus that fell somehow
that sow its wings and took the long way to the sun;

Bless me father for I have sinned,
in my shadow I shall find the resolution
can you see beyond?
can you smell the speed of sound with your hands frozen,
love is in the heart of Eve
and I am here where I am not,
no ring shall fall as there is no hand
slow the pace,
I long for days to clear the yesterday
far and far away…

Nimicul

Posted on by

maxresdefault

Seara se așterne nimicul
și curge peste arbori, pe trunchiuri până la iarba ieșită între nervuri,
culege merele spălate de rouă odată cu coșuri negre de fum,
îmbracă încet, țiglă cu țiglă, acoperișul și intră pe geamuri în casă,
inundă sufrageria și îneacă într-însul canapeaua, biroul și visul…

Mă privește în ochi și mă pătrunde
ca o liniște rece mă umple de lipsă de gânduri și lipsă de uitare,
cu versuri albe rescrise și reluate în ritmuri bizare,
nimicul sădește somnul pe la rădăcini, pe tălpi și în întrebare,
și crește cu noaptea, se adâncește și nimicul dispare…

 

Autoportret

Posted on by

12747811_1570256413299939_1821056769_n

Alb și negru,
când scriu sufletul meu se preschimbă în umbre
și fiecare literă devine o sete de vorbe,
e sare printre rânduri și cuvintele sunt sculptate în pereți de sare
și e sete în portretele ce curg din uitare,
și în ochi se strecoară fum când plouă cu soare…

Cerul e plumb – se așterne și se coboară,
pe umeri se așează nu lumea ci Marea Povoară
și unghiile îmi sunt solzi de sare,
cu care macin stâncile și le mut din cale,
și norii adânci ce alunecă spre seară
se desprind din trupul fără picioare…

Alb și negru,
sufletul meu nu e nimic decât o stare…