
La vida es… un carnaval! Prima melodie ce îmi vine în gând avea versurile puțin diferite. Era o idee mai tristă, nu zic, utilă uneori, dar realist vorbind, depresivă.
Sunt la Milano. Am ajuns astăzi la prânz. E vorba de bilete cumpărate de multă vreme, pentru o escapadă inițial prevăzută în doi. Well, shit happens! Cât pe ce să nu vin. E întotdeauna primul instinct – să îmi iau jucăriile și să plec. Ei bine, nu și de data asta. Am mai pierdut concedii pe motive similare. Dar totul are o finalitate. I got the tickets so why not? Ei da, cu riscul de a trimite o undă de supărare pe meleaguri cunoscute… am evadat la Milano!!!
